Etica este un cost … dar unul care generează beneficii mai mari

S-a scris destul de mult prin revistele de business şi s-a vorbit la fel de mult pe la evenimente dedicate mediului de afaceri despre etică, integritate şi alte cuvinte frumoase. Ideea principală a fost aproape invariabil aceea că etica nu reprezintă un cost pentru companii sau angajaţii acesteia. Această idee a indus, cred eu, iluzia că etica e ceva care se aşterne peste o afacere aşa cum ziua învăluie zgârâie-norii din centrul financiar al Londrei, fără a afecta în mod direct balanţa firmelor.

Realitatea, însă, este că etica reprezintă un cost. Mai mare sau mai mic. În funcţie de situaţia companiei şi climatul etic al acesteia, în funcţie de contextul în care aceasta îşi desfăşoară activităţile, în funcţie de leadership-ul său ş.a.m.d. Cu cât costul este mai mare, sau este perceput ca fiind mare, etica ajunge să fie tratată mai degrabă ca opţiune pentru camerele de filmat-fotografiat, interviuri, rapoarte anuale şi evenimente de promovare. Cu cât costul este mai mic, sau este perceptut ca fiind mic, cu atât ea ajunge să fie parte din cultura organizaţională, să fie întipărită în structura comportamentelor organizaţionale şi individuale.

Pare teoretic, nu-i aşa? Ce ar fi să ne gândim la situaţia unei companii din România?! Luaţi orice exemplu doriţi. Selectaţi orice industrie vreţi. Sunt sigur că veţi găsi nenumărate situaţii în care managerii una spun public şi alta fac în relaţie cu partenerii de afaceri, cu proprii angajaţi, cu instituţiile statului etc. Marea lor majoritate ştiu clar ce înseamnă să te comporţi integru, să fii corect cu proprii angajaţi sau cu furnizorii, să nu îţi înşeli clienţii sau să eludezi legea. Cu toate acestea ei aleg să se comporte exact pe dos. De ce?! Pentru că ei percep că nu poţi face afaceri profitabile fiind etic într-un mediu cu oameni de afaceri neetici, cu autorităţi care adoptă măsuri imorale şi/sau în detrimentul mediului de afaceri, într-o cultură în care bacşişul, şpaga ori atenţia sunt regula.

Şi au dreptate într-o oarecare măsură: nu poţi să faci afaceri profitabile într-un context economic în care 9 din cei 10 care participă la o licitaţie se înţeleg între ei. Nu poţi să dezvolţi un proiect profitabil când cei pe care te bazezi să-ţi pună pe picioare proiectul te sabotează pentru că au un interes propriu în a face asta. Exemplul afacerii Mic.ro este paradigmatic pentru această ultimă situaţie. Însă întrebarea mea este ce măsuri şi-au luat aceste companii, oamenii care le conduc, pentru a nu fi afectate de un astfel de mediu de afaceri incorect?! Când propriul angajat “te ciuguleşte” la fiecare contract pe care îl semnează cu un client, tu ai de gând să stai şi să priveşti la astfel de situaţii?! Ce au făcut asociaţiile oamenilor de afaceri ori camerele de comerţ în promovarea integrităţii în ultimii 20 de ani?! Sau ce au făcut asociaţiile pe ramuri de industrie?!

Climatul etic din mediul de afaceri românesc nu se schimbă cu una, cu două. Nu se schimbă nici cu parul, după cum mulţi dintre noi au ajuns să creadă, nici exclusiv cu ciocolată. Sancţiunea trebuie să fie suplimentată de recompensă, însă până la sancţiune şi recompensă avem nevoie să începem să dezbatem despre ce este etica, să aflăm mai multe despre managementul eticii şi conformităţii, să ne orientăm în dezvoltarea unor mecanisme interne prin care cei care gândesc imoral să fie eliminaţi înainte de a produce un prejudiciu, fie el şi reputaţional. Poate dincolo de toate acestea, avem nevoie de leaderi morali, de oameni cu un caracter puternic.

Chiar dacă momentan suntem, după cum îi place profesorului Dumitru Borţun să spună, într-un Ev Mediu întârziat, nimic nu trebuie să ne oprească din a promova integritatea. Comportamentele corecte din punct de vedere moral sunt parte din cine suntem noi, atât la nivel organizaţional, cât şi la nivel individual. A fi un leader moral care să inspire astăzi un nou curent de gândire înseamnă nu doar să fii vizionar, ci şi un foarte mare diferenţiator pe piaţă. Investitorii, în timp de criză, sunt din ce în ce mai atenţi cu banii lor şi investiţiile pe care le fac: refuză să bage bani în idei transpuse de oameni sau organizaţii care au probleme cu reputaţia. O firmă, un om de afaceri care crede că acel cost impus de un comportament integru este mic în raport cu beneficiile va avea de câştigat pe termen lung mult mai mult decât cei care simt nevoia de a da tunuri. Iar acest lucru se poate calcula matematic de la costurile şi beneficiile asociate propriei forţe de muncă şi până la costurile şi beneficiile cu promovarea şi fidelizarea clienţilor. Dar avem nevoie de viziune pentru asta şi caractere puternice.

Autor: Cristian Ducu (Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics)