Cum ne-am pregătit pentru sesiunea de programare 2014 - 2020. Viitorul Fondurilor Europene în România

Cu siguranţă că numărul celor care în perioada aceasta analizează cu interes documentul ce va sta la baza relaţiei cu Uniunea Europeană pentru perioada de programare 2014 -2020 este foarte mare, iar unghiurile din care se face abordarea sunt extrem de diverse, pornind de la planuri mai mult sau mai puţin generale până la detalii foarte precise, unele chiar nerelevante. Această abordare este frecvent întâlnită în societatea românească, însă la nivelul unui document strategic discrepanţele între relevant-nerelevant, prioritar-neprioritar, general-specific, etc. devin foarte evidente, reflectând lipsa unei abordări sintetice specifice nivelului de complexitate solicitat.

Este de înţeles că într-un astfel de proces nu poţi armoniza toate interesele unei societăţi, însă indiferent de modul de abordare şi gradul de detaliere, ar trebui considerate câteva elemente, după cum urmează:  

 - Existenţa unui cadru unitar de dezvoltare.

Astfel, în momentul de faţă nu am evaluat ceea ce vrem să obţinem în urma implementării fondurilor europene, iar gândirea care stă la baza acordului de parteneriat este bazată pe elemente disparate, fără a fi incluse într-un aşa zis proiect de ţară. Nu am putut identifica evaluări ale impactului macroeconomic, social global sau, şi mai la modă, fiscal, deşi mai toate argumentaţiile au astfel de aserţiuni. Ştim foarte bine că avem instrumentele necesare, resursele şi ştiinţa de care avem nevoie, dar pare evidentă absenţa unui rol de conducător/coordonator/integrator, precum şi voinţa de a face asta.

Mai mult, par să existe două Românii: una finanţată prin fonduri europene, iar alta de la bugetul de stat. Iar cele două nu se îmbină, nu se armonizează ci, pe cât posibil, se exclud. Dacă pentru prima perioadă de programare putem folosi drept scuză pentru neîmbinarea celor două instrumente de finanţare lipsa de experienţă, acum nu mai putem folosi acest argument.

- Folosirea şi a unor indicatori calitativi de analiză a eficienţei şi eficacităţii implementării fondurilor europene

Ţintă declarată, intens comentată şi folosită în toate dezbaterile politice, este gradul de absorbţie (sume contractate, plăţi efectuate către beneficiari, sume rambursate de către Comisia Europeană), ce pare să fie unic indicator de performanţă în lupta cu fondurile. Concentrându-ne doar pe aceşti indicatori, nu mai sunt aduse în discuţie şi alte elemente cum ar fi costul formării unei persoane, rata erorilor (corecţiilor), gradul de satisfacţie al beneficiarilor prin prisma informaţiilor furnizate şi multe altele care definesc performanţa de management, respectiv eficacitatea implementării fondurilor europene. Mai mult, lipsa de perspectivă, a indicatorilor reali de măsurare a efectelor implementării proiectelor finanţate din fonduri europene şi mai ales o comparaţie între ceea ce ne-am propus şi ceea ce am obţinut ar fi o componentă extrem de importantă.

  - Flexibilitatea implementării

În ultima perioadă au fost adoptate o serie de mecanisme ce au uşurat implementarea birocratizată a fondurilor europene. Rolul de „poliţist rău” a revenit autorităţilor de audit, fie ele interne sau europene, care au făcut ca obiectivele primordiale să fie respectarea dogmei, a virgulei şi, acolo unde legea nu prevedea restricţii, să fie introduse unele noi şi nu cum este normal, producerea de efecte economice sau sociale a unei masuri.

Nu neg importanţa acestuia, dar am impresia că nu mai vedem pădurea din cauza copacilor.

Meritele recente ale autorităţilor sunt de apreciat, fiind izvorâte dintr-o aplecare mai profesionistă şi bazată pe cunoaştere. Dar lucrurile nu se pot schimba peste noapte, mai ales într-un mecanism atât de complex şi prevăzut cu atâtea sisteme redundante.

Uitându-mă strict la cele câteva aserţiuni de mai sus, cu ceva teama că poate am fost cam pesimist şi evident din poziţia unui comentator de pe margine, îmi permit să spun că nu cred intr-o îmbunătăţire substanţială a situaţiei. Dar speranţa moare ultima…

Autor: Sorin Caian - Preşedinte AMCOR (Asociaţia Consultanţilor în Management din România) şi Senior Partener în cadrul companiei BDO România.