Consultanţa în management din România - între etică şi profit. O abordare conceptuală.

O posibilă dezbatere despre aşezarea consultanţei în management între etică şi profit naşte, în opinia mea, probleme identitare. Ce este, de fapt, consultanţa în management? Cine te învaţă să fii consultant şi ce fel de pregătire trebuie să dobândeşti pentru practicarea ei? Este consultanţa în management o profesie sau o ocupaţie? Poate ea să devină în timp chiar o vocaţie? Cât la sută din business ar trebui să aloci profitului şi unde se situează etica? Iată câteva întrebări deschise care ne invită la analiză. Să încercăm o abordare conceptuală.

Experienţele de până acum în domeniul consultanţei m-au ajutat să găsesc parţial răspunsuri la aceste probleme. Mai întâi, consultanţa în management e o treabă complexă, pe care n-ai cum s-o înveţi din cărţi. Nu-ţi este de ajuns o pregătire tehnică, economică, juridică ori să te fi specializat în comunicare. Poate toate cele patru la un loc, dublate de experienţă, dar inventatorul unei asemenea reţete de succes nu s-a născut încă.

Definiţiile, în general, nu ajută în astfel de situaţii, pentru că, prin însăşi natura lor, ele pun lucrurile între bariere, fiind vectori clari ai întinderii lor. S-au încercat multiple definiţii. FEACO[1], de pildă, defineşte consultanţa în management ca fiind crearea de valoare pentru organizaţii, prin aplicarea cunoştinţelor, a tehnicilor şi atuurilor, pentru a îmbunătăţi performanţa; acest lucru este realizat prin oferirea de consiliere obiectivă şi implementarea soluţiilor de business. Aşadar, valoare şi performanţă sunt două cuvinte-cheie care ar caracteriza activitatea de consultanţă. Nefiind o chestiune palpabilă, rezultatele ei sunt mai dificil de măsurat. Nu o dată s-a întâmplat ca un beneficiar al serviciului de consultanţă să se întrebe: „bine, bine, dar eu pentru ce plătesc atâţia bani; ce faceţi voi, de fapt”? Inţelegem de ce consultanţii sunt responsabili să-şi traducă activitatea prin rezultate cât mai concrete.

Pe piaţa românească, au apărut mulţi consultanţi în management, aduşi mai cu seamă de valul fondurilor europene din 2007 încoace. Multă vreme, consultanţii din România au fost văzuţi ca nişte impostori, cei care obţin profit din nimic. O dată cu creşterea interesului faţă de obţinerea banilor europeni, au devenit acceptaţi ca fiind un rău necesar. Cert este că proba timpului i-a cernut şi-i va cerne în continuare. Cei care vor rămâne, vor trebui să înţeleagă că n-au o meserie la bază. Nu sunt  ingineri ori economişti şi nici măcar jurişti. Consultanţii sunt generatorii de valori prin implementarea cunoştinţelor, tehnicilor şi atuurilor pe care le deţin deopotrivă. Dar, dincolo de partea „tehnică” a activităţii, cred că, în demersurile lor, consultanţii trebuie să aibă o ţintă clar definită: să producă plus-valoare. Consultanţa poate fi o ocupaţie, dar eu o văd performantă acolo unde ea se întâlneşte cu vocaţia.

Cât la sută din business ar trebui să alocăm profitului şi unde se situează etica este, poate, cea mai grea dintre probleme. Aici ar trebui să aducem în discuţie calitatea serviciilor, profesionalismul şi probitatea consultantului. Ele reprezintă concepte-cheie în ocupaţia noastră. Am folosit deja câţiva de „trebuie” şi iată că am alunecat în zona eticii. Sunt de părere că fiecare ne dăm nouă înşine măsura eticului. Iar ocaua cu care ne dimensionăm „virtuţile” face diferenţa. Dacă „măsurile” noastre vor întâlni aşteptările clienţilor, vom rămâne în continuare pe piaţa managementului. O imagine care reflectă echilibrul dintre profit şi morală e chiar patul lui Procust, celebrul pat de aramă care a rămas în mitologie pentru că Procust poate fi înţeles deopotrivă un tâlhar la drumul mare, dar şi profesor de estetică. În pofida rigorilor de calcul, consultanţa în management are de-a face cu etica: ea rămâne la graniţa dintre profit şi morală. Merită subliniat că, pe măsură ce reducem eticul din ecuaţie, cu atât va scădea profitul companiei pe termen mai lung. Un comportament non-etic este mai degrabă în detrimentul ideii de profit, căci o afacere e ca o casă, n-o poţi clădi decât pe o fundaţie solidă.

Oradea, 22 noiembrie 2013

Ioana Sabău – Senior Consultant la OTP Consulting România

Scurtă descriere a autorului:

Născută pe 26.10.1985 la Zalău

Absolventă de Politologie (2007) şi Drept (2012) la Universitatea din Oradea

5 ani de experienţă în materie de consultanţă, în special în zona administraţiilor locale

Scurtă prezentare a firmei:

OTP Consulting a intrat pe piaţa din România la sfarşitul lui 2007, activând prin intermediul sediului central din Bucureşti şi a 3 birouri regionale în Miercurea-Ciuc, Oradea şi Satu Mare. Compania oferă servicii pentru sprijinirea investiţiilor străine în România, precum şi consultanţă pentru autorităţile locale şi IMM-uri, în accesarea fondurilor europene şi implementarea proiectelor finanţate, rata de succes a proiectelor depuse în prezent fiind de 80%.